....a
trecut un an...a trecut foarte repede...de cand am primit bursa de la
facultate pt practica in strainatate....am ales Creta, o insula foarte
frumoasa, intr`un sat foarte frumos Koutsounari, aflat la cativa km de
Ierapetra,oras aflat pe coasta de sud a Cretei.
Practica
a durat 3 luni, in care am lucrat la un hotel...in acest timp am
cunoscut foarte multi oameni...oameni care vor ramane mereu undeva in
coltisorul meu de suflet...am fost momente dificile, dar au fost si
clipe deosebite....peisajele, arhitecturile, plajele, apa... sunt foarte
deosebite, dar cu toate astea au existat si lucruri mai putin placute: de cazare n`am fost deloc multumita, dar am suportat;)) cretanii sunt la fel ca romanii, dar am profitat de faptul ca nu intelegeam limba si nu`i
bagam in seama:))
Singurii
cretani care intr`adevar au reusit sa`mi intre in suflet sunt o familie
care locuiau aproape de vila unde eram cazati ...de cate ori imi
amintesc zambesc...aveau un copil de vre`o 3
anisori, absolut superb:X mergeam aproape zilnic la ei sa vad
copilasu:X mi`e foarte dor de acea perioada....de noptile dormite pe
plaja...de noptile in care innotam in mare...de el....dar nu m`as mai
intoarce in acele locuri...
Cu
toate ca ma simteam bine acolo,( in afara orelor de munca), mereu gandul
meu fugea in tara..gandul imi era la familia mea,niciodata nu fusesem plecata atat de mult timp de langa ei,dar vorbeam la telefon de cate oro aveam ocazia, pff si noroc cu facebook`ul :)) ca ii mai si vedeam:))
Cea care a fost tot timpul langa mine, Nico, am ajuns sa tin ca la o prietena adevarata, vorbeam despre orice cu ea, iar cu Daria ma intalneamdoar in camera din cauza orelor de munca. Aaaa sa nu uit de "scumpele" mele rusnace:)) colegele de camera, care abia le suportam, desi spre sfarsitul verii am devenit prietena cu Alena.
Hmmm prietenii italienii ma
faceau tot timpul sa rad....pt toate astea trebuie sa`i multumesc unei
singure persoane...
Si cine spune ca nu exista iubire de o vara??? totul a inceput pe
plaja, cand ne-am hotarat sa mergem sa dormim acolo si undeva pe la ora 5 cand venisera cativa caini si mie imi era
frica...m`a luat in brate si mi`a spus sa nu`mi fie frica pt ca e el
acolo....apoi au urmat zile intregi de fericire,de emotii...iesirile pe plaja, filmele vizionate pe plaja...cina care mi-a pregatit-o pe plaja... mi`e foarte
dor....
A
trecut foarte repede timpul...dorul de casa, de ai mei ma faceau uneori
sa plang (tot timpul am fost propiul meu psiholog)...dar am incercat
tot timpul sa compensez...momentul in care trebuia sa ne luam ramas bun
unii de la altii a fost presarat cu o multime de lacrimi...am dat frau
liber sentimentelor...inainte sa plec l`am sarutat, stiam ca o sa fie ultimul sarut, dar a fost si cel mai profund.
Drumul
spre casa mi s`a parut foarte lung...A fost o experienta de neuitat si
daca ar fi sa repet aceasta experienta, as repeta`o, dar cu alti oameni si
in alte locuri....
