marți, 9 iunie 2015

Visele nu dorm

A trecut ceva timp
De cand în visul meu te-am întalnit
Deși nu te știam, te-am recunoscut,
Erai precum floarea soarelui de câmp.

Mă urmareai, mă priveai, îmi zambeai

Cand mă apropiam, dispăreai.
Ai început un joc
Ca la roata cu noroc.

Te căutam, te strigam (deși nici nume nu aveai)

Când nu te vedeam, după tine veneam.
Și am continuat acest joc
Fară sa stim ca o sa iasă foc.

Încet ne-am apropiat

De nimic nu ne-a păsat,
Acum ai chiar și-un nume...
Dar totul ramane în această lume.


"Mâine este un mister, pentru toată lumea, iar acest mister trebuie să provoace râsul sau dorinţa, nu frica sau refuzul."
Marc Levy