Obscur

Văd zilnic mii de fețe,

Feţe triste...fețe vesele...

Nu mă pot abține și le transform,

Le dau alt sens, alt ritm.

Nimic nu mai e obscur

Încep sa ma bucur,

Precum un copil care primește ce își dorește

Ooops! Imaginația începe sa-mi joace feste.

Deja văd fețe vesele în loc de triste

Ciudat...încep să râdă, să se bucure

De parcă nu ar fi avut nimic,

Au un comportament animalic.

Au acum alte întruchipări

Nu mai sunt oameni, sunt zei.

S-au transformat chiar și cei veseli.

Acum dansează toti.

Aiurea!

Nici macar zei nu sunt.

Sunt doar niște schelete umane,

Care fredonează ritmul vieții

Și bat din palme,

Dar defapt trag de fiecare zi cu dinții.