Kalimera!:D

....a trecut un an...a trecut foarte repede...de cand am primit bursa de la facultate pt practica in strainatate....am ales Creta, o insula foarte frumoasa, intr`un sat foarte frumos Koutsounari, aflat la cativa km de Ierapetra,oras aflat pe coasta de sud a Cretei.

Practica a durat 3 luni, in care am lucrat la un hotel...in acest timp am cunoscut foarte multi oameni...oameni care vor ramane mereu undeva in coltisorul meu de suflet...am fost momente dificile, dar au fost si clipe deosebite....peisajele, arhitecturile, plajele, apa... sunt foarte deosebite, dar cu toate astea au existat si lucruri mai putin placute: de cazare n`am fost deloc multumita, dar am suportat;)) cretanii sunt la fel ca romanii, dar am profitat de faptul ca nu intelegeam limba si nu`i bagam in seama:))

Singurii cretani care intr`adevar au reusit sa`mi intre in suflet sunt o familie care locuiau aproape de vila unde eram cazati ...de cate ori imi amintesc zambesc...aveau un copil de vre`o 3 anisori, absolut superb:X mergeam aproape zilnic la ei sa vad copilasu:X mi`e foarte dor de acea perioada....de noptile dormite pe plaja...de noptile in care innotam in mare...de el....dar nu m`as mai intoarce in acele locuri...

Cu toate ca ma simteam bine acolo,( in afara orelor de munca), mereu gandul meu fugea in tara..gandul imi era la familia mea,niciodata nu fusesem plecata atat de mult timp de langa ei,dar vorbeam la telefon de cate oro aveam ocazia, pff si noroc cu facebook`ul :)) ca ii mai si vedeam:))

Cea care a fost tot timpul langa mine, Nico,  am ajuns sa tin ca la o prietena adevarata, vorbeam despre orice cu ea, iar cu Daria ma intalneamdoar in camera din cauza orelor de munca. Aaaa sa nu uit de "scumpele" mele rusnace:)) colegele de camera, care abia le suportam, desi spre sfarsitul verii am devenit prietena cu Alena.

Hmmm prietenii italienii ma faceau tot timpul sa rad....pt toate astea trebuie sa`i multumesc unei singure persoane...

Si cine spune ca nu exista iubire de o vara???  totul a inceput pe plaja, cand ne-am hotarat sa mergem sa dormim acolo si undeva pe la ora 5 cand venisera cativa caini si mie imi era frica...m`a luat in brate si mi`a spus sa nu`mi fie frica pt ca e el acolo....apoi au urmat zile intregi de fericire,de emotii...iesirile  pe plaja, filmele vizionate pe plaja...cina care mi-a pregatit-o pe plaja... mi`e foarte dor....

A trecut foarte repede timpul...dorul de casa, de ai mei ma faceau uneori sa plang (tot timpul am fost propiul meu psiholog)...dar am incercat tot timpul sa compensez...momentul in care trebuia sa ne luam ramas bun unii de la altii a fost presarat cu o multime de lacrimi...am dat frau liber sentimentelor...inainte sa plec l`am sarutat, stiam ca o sa fie ultimul sarut, dar a fost si cel mai profund.

Drumul spre casa mi s`a parut foarte lung...A fost o experienta de neuitat si daca ar fi sa repet aceasta experienta, as repeta`o, dar cu alti oameni si in alte locuri....

                                                                                                   

"Aflat la mii de kilometri distanta ajunsesem sa tanjesc tocmai dupa neajunsurile si starile pe care altadata le blamam. Se pare ca sufletul are propriile amintiri" ( Gabriel Petru Baetan)